Aiureli la 3 dimineata

Stand si ascultand muzica imi trec tot felul de idei prin cap,faptele mele de acum ceva ani pana in momentul de acum.Mi-am dat seama ca eu de cate ori am putut si am avut ocazia am fost langa niste persoane pentru care poate as da multe sa le fie bine la prima reactie,dar,gandindu-ma mai bine,poate nu ar merita nimic.De ce? Pentru ca mi-am dat seama,mai ales in privinta unei persoane ca desi am primit doar jigniri,rautati,glume pe seama mea(proaste evident),rau facut,furarea fericirii,tradare,eu am dat imbratisari,sfaturi,am stat mereu langa ea cand a avut nevoie si intelegeam din privirile ei ca nu e bine,ca nu vrea sa vorbeasca si discutam cu ea ca si cand mi-ar fi spus.Candva a zis ca eu stiam daca are ceva,chiar daca ea nu-mi spune,chiar asa e,stiu chiar si din niste mesaje daca vrea sa-mi spuna ceva,daca ii trebuie ceva,e fericita,trista.De cele mai multe ori am ascultat-o si am fost langa ea,desi NU A MERITAT de cele mai multe ori.Efectiv uitam ca am fost " dusmance" si a renuntat cum reunta de fiecare data cand apare cineva nou in peisaj,pentru ca,stie ca mereu sunt aici cand se intoarce..doar ca mi-e teama ca va veni ziua cand nu voi mai fi si multumirile ei nu vor fi de folos.Mereu mi-au placut faptele si nu vorbele."Cand vei avea nevoie de ajutor voi fi langa tine". Uite ca n-ai fost,un nimic,un fleac si chiar persoana care mereu ma streseaza prin simpla ei fire energica a fost cea mai implicata si ar fi sunat pe toata lumea sa nu ma lase sa plec. Am facut si rau,dar altii au facut multe mai rele ca mine si viata le-a dat pe cineva aproape,o persoana sa-i iubeasca si s-au avut mereu unul pe celalalt. Sunt impliniti,nu in totalitate si eu cer un amarat de prieten sa fie si langa mine cineva.Cu cat trec zilele,mai bine spus anii,sunt mai sigura ca voi ramane fara batrana.Oriunde as fi parca toti se feresc de mine sau nici nu exist..nu stiu cu ce am gresit..Satula de vorbe"va veni la momentul potrivit","toate la timpul lor","e cineva si pentru tine",adica nimeni,niciodata,nici unde.As vrea sa stiti ca tot voi fi langa voi pentru ca,viata mea ar fi ciudata fara voi,desi a voastra fara mine la fel.

Cata organizeaza un concurs,iar daca participi poti castiga ojele,pietricelele,caviarul,banda,doar prin a completa chestionarul de la ea de pe blog.E sansa ta,cine stie,poate tu vei fi castigatorul:).Eu spun ca nu e nimic de pierdut,mult noroc tuturor care participa.De asemenea puteti sa-i admirati modelele sau sa va inspirati:).

Detalii aici: http://catallinanails.blogspot.ro/2013/10/realizeaza-ti-manichiura-perfecta.html#disqus_thread

Un nou inceput..

Am momente cand imi doresc sa scriu aici doar ca sa ma descarc,dar gasesc cu totul altceva de facut. Incep prin a spune ca sunt o lenesa,nici macar de jurnalul meu nu m-am ocupat cum trebuie,unde,mereu eram la zi cu ce s-a intamplat in viata mea.
Vara s-a dus,ieri am simtit si eu asta,cand nu a urmat o zi de luni in care sa astept sa merg sa ma vad cu ceilalti,nu trebuia sa facem nimic dulce,nici o lista,nici un plan,film sau orice altceva ne mai trecea noua prin cap. Era doar o zi de duminica de pregatire si sincer,dupa terminarea acestei zile nu-mi doream sa inceapa scoala,ma simt nepregatita fata de restul. Totul a fost putin ciudat astazi,de cand am intrta pe poarta liceului am spus ca nu vreau sa fac pe plac tuturor,ca voi spune ce gandesc,chiar daca pe restu ii deranjeaza. Cum am mai spus,in jurul meu nu se invarte nimeni,iar eu nu vad nici un beneficiu sa o fac in jurul altora.
Caiete,pixuri,rezerve,ghiozdan,carti,parca ceva nu  ma lasa sa cred ca e un nou inceput si a mai trecut un anotimp ,iar eu nu am bifat dorinta mea cea mai mare,desi sunt multumita ca celelalte au devenit realitate.
Totul pare foarte aiurea,dar simteam nevoia sa scriu din nou.]
La voi cum a fost prima zi de scoala?:>

Esti ultimul om.

E  cred ca a doua postare,dar in acelasi timp ultima. Toate au fost ca toate,recunosc,nu te-am iertat pana acum nici nu am uitat si nu cred ca o voi face vreodata. Pot spune ca om mai uracios ca tine nu am vazut si macar de-ar fi cineva din afara casei tale,dar sunt eu asa-zisul tau "copil". De ce e copil cu "? Pentru ca tu habar nu ai cum se creste unu,cum se intretine,cum se asculta,cum e sa-i fi si la bine si la greu,clar nu prin bani cum faceai candva ca sa compensezi faptul ca erai plecat mai mereu,toata lumea stie ca serviciul tau a fost de asa natura. In acelasi timp cat eram suparate ca nu erai acasa decat putin,ne bucuram si ne aducem aminte ce frumos era cand ne plimbam,cand faceam cate o "nebunie",desi erau si atunci certuri,in orice casa sunt,dar eu, toanele si ideile tale bagate in cap de o dobitoaca nu le voi asculta. Desi ar trebui sa fi una din fiintele pe care ar trebui sa le iubesc mai mult ca orice pe lumea asta,pe zi ce trece demonstrezi ca nu meriti nici cat ai si incet,incet vei pierde tot. Am inteles ca banii tai sunt pentru tine si altii,nu pentru noi,dar sa-mi scoti ochii pentru mancare a fost printre ultimile picaturi care au umplut paharul,cum spun eu: ti-ai dat foc la valiza. Esti  omul   care abea astept sa imi spui ceva sa pot sa te provoc si sa iti spun din nou si din nou tot ce am pe suflet,desi stiu ca iti e egal cu zero,uneori te doare,si pe mine m-au durut multe,dar tie iti era la fel.
Inchiei prin a-ti spune ca desi toate chestile astea ar trebui sa ma darame ma fac din ce in ce mai puternica si abea astept ziua in care voi fi de 10 ori mai bine decat ti-ai dori tu si sa-ti arunc tot ce spui ca mi-ai dat tu.

Mai bine de atat nici ca se putea spune

"Cândva am iubit şi eu un băiat, la fel ca tine. L-am iubit mult ♥ . Dar el nu mai avea aceleaşi sentimente pentru mine, aşa că a profitat de naivitatea şi de sentimentele mele şi şi-a bătut joc de mine ! S-a cuplat cu prietena mea cea mai bună ... Am aflat într-un târziu, sau poate mi-am dat seama de asta , şi a urmat o ceartă urâtă, o perioadă de tristeţe în care eram blocată în trecut. Ştii şi tu senzaţia , nu ? Apoi, i-am iertat pe amândoi..proastă alegere , nu ? Atunci pe moment am zis că nu..nu e. Că o să fie bine, doar cealaltă era aproape de mine. Şi am iertat şi am continuat să iubesc, cu ură, în schimb. Pentru mine nu mai era nici o speranţă totul era pierdut. Nu mai exista un "NOI", nu mai exista " BFF" . Am pierdut totul dar am căpătat o ură, o ură groaznic de profundă , care mi-a inundat până şi cel mai adânc colţişor al sufletului. Şi....au urmat certuri după certuri, care se terminau cu lacrimile mele. Cu starea mea foarte urâtă , dar cu nepăsarea lor. Dar ea era alături de mine. Până într-o zi..când, până şi ea mi-a călcat strâmb..." m-am despărţit de Y pentru X".....Aceaşi stare, aceaşi conversaţie , în schimb , calmă! Şi i-a ţinut puţin timp. Până l-am uitat eu. Şi ea s-a despărţit de el . Mă simţeam din ce în ce mai OK. Îl uitasem, mă înţelegeam bine cu amândoi. Dar am rămas cu ură pe ea şi pe el . Pentru că m-au dat la o parte. Pentru că m-au rănit. Cu el nu mai vorbeam.
Dar într-o zi..primesc mesaj :
" Bună. " Uimită , răspund şi eu cu un "Bună.." . Am început iar să vorbim , era el. Dar nu mai era El..băiatul perfect la care ţineam extrem de mult. Era EL , amicul şi atât. Cred că ştii şi tu.. senzaţia, nu ? Dar, fără farmec. Acum vorbim, pentru că poate se simte el prost. Nu pentru că vreau eu.
Rănită, cu ură în suflet . Cu inima ruptă în N bucăţi , trebuie să treci peste toate , nu ?! indiferent că cel care te-a rănit REGRETĂ sau nu." 

Postarea nu imi apartine,am gasit-o,dar ma descrie perfect pe mine acum vreo 2 ani poate... Partea aceea din trecut e acolo in trecut,dar cand am citit-o,totul mi-a revenit in minte de parca s-ar fi intamplat ieri. Continuarea mea e ca acum nimeni nu aminteste de acea intamplare si ne comportam de parca nu s-ar fi intamplat,dar stiu ca fiecare se gandeste la ce s-a intamplat,practic ce mi-au facut mie.Ea zilele trecute m-a intrebat de ce ajunsesem slaba? pentru ca am fost prea socata,deaia,pentru ca nu am vrut sa pun eu punct..EI doi sunt fericiti,fiecare are o relatie,iar eu astept baiatul care sa ma iubeasca si sa-l iubesc

Fericirea mea cand urmeaza?..

Poate intotdeauna a fost o invidie si o competitie intre noi doua,pentru simplu fapt ca aveai o familie frumoasa si unita si eu un baiat care umbla in majoritatea timpului dupa mine...Am avut multe razboaie si pe cel mai greu l-ai castigat chiar tu..analizand acum,nu aveam nici una nimic de castigat,eventual,aveam cateva luni de fericire si alte cele,dar le-ai scurtat.Nu vreau sa scriu despre asta,pentru ca totul inseamna pentru mine TRECUT.Da,pot spune asta, si , ma simt bine..Acum imi doresc un El,pe care il ai si tu acum,pe care l-ai avut candva,pe care si el il are dar in varianta feminina,pe care si ele il au,desi au avut multe piedici de trecut,il au si e acolo pentru tine,ele,el.M-am saturat sa sper ca o sa vina si la mine cineva,ca o sa apara din senin de nu stiu unde,m-am saturat sa traiesc din povestile altora si cand ajung acasa sunt tot eu ,cea singura care spera si viseaza.Nu stiu de ce am invatat sa am sperante,pentru ca eu nu eram asa,eram negativista si realista in acelasi timp. Asta tine de trecut,dar vreau sa fiu fericita si oricine spune ca un El nu te face fericita pe langa alte lucruri,eu de asta am nevoie,pentru ca stiu ca restul nu le pot avea..Oare voi fi mereu singura si cu speranta aia jalnica ca intr-o zi se va uita si cineva la mine?...M-am saturat.

Si daca totul ar fi diferit?

Din cate vad pot scrie aici doar cand sunt trista si nu mai am putere..Azi a fost inca o zi in care lacrimile mele nu au avut voie sa curga,pentru ca erau prea multe persoane in jur ca sa le permit.Recunosc sunt o persoana foarte slaba,pe dinauntru,pe dinafara,urasc sa ma vada cineva neajutorata si fara nici o speranta.E ziua aia in care nu cred ca o sa zambesc  pentru motivele unei fete obisnuite de varsta mea.Sunt constienta de asta,dar e ziua cand nu pot sa nu ma gandesc ca AM FOST candva fericita,vesela,cu vise care trebuia sa se indeplineasca.Ce credeam acum ceva timp ca e spre rau si speram sa nu se intample,acum imi doresc,poate,cel mai mult..M-am saturat de aceeasi situatie zilnica,certuri,scandaluri,neajunsuri,lucruri care ar putea disparea si poate as putea fi mai linistita..Nu vreau sa devin persoana slaba si fara vise,am foarte multe,dar nu mai pot sa cred ca o sa devina realitate,nu vad cum.Altii isi doresc lucruri imposibile,eu doar pe cineva care sa ma sprijine si sa fie langa mine,un EL care sa-mi faca zilele innorate mai frumoase,poate as fi alta,imi doresc sa fiu alta,am ajuns sa fiu inchisa in mine,nu vreau sa traiesc din nou din banalele mele amintiri cand stiam sa zambesc si totul era ca un joc,care la ceva timp trebuia sa se repete...Nu mai vreau asta,vreau  un zambet adevarat,imi doresc ca cineva sa poata sa faca asta....