Mai bine de atat nici ca se putea spune

"Cândva am iubit şi eu un băiat, la fel ca tine. L-am iubit mult ♥ . Dar el nu mai avea aceleaşi sentimente pentru mine, aşa că a profitat de naivitatea şi de sentimentele mele şi şi-a bătut joc de mine ! S-a cuplat cu prietena mea cea mai bună ... Am aflat într-un târziu, sau poate mi-am dat seama de asta , şi a urmat o ceartă urâtă, o perioadă de tristeţe în care eram blocată în trecut. Ştii şi tu senzaţia , nu ? Apoi, i-am iertat pe amândoi..proastă alegere , nu ? Atunci pe moment am zis că nu..nu e. Că o să fie bine, doar cealaltă era aproape de mine. Şi am iertat şi am continuat să iubesc, cu ură, în schimb. Pentru mine nu mai era nici o speranţă totul era pierdut. Nu mai exista un "NOI", nu mai exista " BFF" . Am pierdut totul dar am căpătat o ură, o ură groaznic de profundă , care mi-a inundat până şi cel mai adânc colţişor al sufletului. Şi....au urmat certuri după certuri, care se terminau cu lacrimile mele. Cu starea mea foarte urâtă , dar cu nepăsarea lor. Dar ea era alături de mine. Până într-o zi..când, până şi ea mi-a călcat strâmb..." m-am despărţit de Y pentru X".....Aceaşi stare, aceaşi conversaţie , în schimb , calmă! Şi i-a ţinut puţin timp. Până l-am uitat eu. Şi ea s-a despărţit de el . Mă simţeam din ce în ce mai OK. Îl uitasem, mă înţelegeam bine cu amândoi. Dar am rămas cu ură pe ea şi pe el . Pentru că m-au dat la o parte. Pentru că m-au rănit. Cu el nu mai vorbeam.
Dar într-o zi..primesc mesaj :
" Bună. " Uimită , răspund şi eu cu un "Bună.." . Am început iar să vorbim , era el. Dar nu mai era El..băiatul perfect la care ţineam extrem de mult. Era EL , amicul şi atât. Cred că ştii şi tu.. senzaţia, nu ? Dar, fără farmec. Acum vorbim, pentru că poate se simte el prost. Nu pentru că vreau eu.
Rănită, cu ură în suflet . Cu inima ruptă în N bucăţi , trebuie să treci peste toate , nu ?! indiferent că cel care te-a rănit REGRETĂ sau nu." 

Postarea nu imi apartine,am gasit-o,dar ma descrie perfect pe mine acum vreo 2 ani poate... Partea aceea din trecut e acolo in trecut,dar cand am citit-o,totul mi-a revenit in minte de parca s-ar fi intamplat ieri. Continuarea mea e ca acum nimeni nu aminteste de acea intamplare si ne comportam de parca nu s-ar fi intamplat,dar stiu ca fiecare se gandeste la ce s-a intamplat,practic ce mi-au facut mie.Ea zilele trecute m-a intrebat de ce ajunsesem slaba? pentru ca am fost prea socata,deaia,pentru ca nu am vrut sa pun eu punct..EI doi sunt fericiti,fiecare are o relatie,iar eu astept baiatul care sa ma iubeasca si sa-l iubesc