Si daca totul ar fi diferit?

Din cate vad pot scrie aici doar cand sunt trista si nu mai am putere..Azi a fost inca o zi in care lacrimile mele nu au avut voie sa curga,pentru ca erau prea multe persoane in jur ca sa le permit.Recunosc sunt o persoana foarte slaba,pe dinauntru,pe dinafara,urasc sa ma vada cineva neajutorata si fara nici o speranta.E ziua aia in care nu cred ca o sa zambesc  pentru motivele unei fete obisnuite de varsta mea.Sunt constienta de asta,dar e ziua cand nu pot sa nu ma gandesc ca AM FOST candva fericita,vesela,cu vise care trebuia sa se indeplineasca.Ce credeam acum ceva timp ca e spre rau si speram sa nu se intample,acum imi doresc,poate,cel mai mult..M-am saturat de aceeasi situatie zilnica,certuri,scandaluri,neajunsuri,lucruri care ar putea disparea si poate as putea fi mai linistita..Nu vreau sa devin persoana slaba si fara vise,am foarte multe,dar nu mai pot sa cred ca o sa devina realitate,nu vad cum.Altii isi doresc lucruri imposibile,eu doar pe cineva care sa ma sprijine si sa fie langa mine,un EL care sa-mi faca zilele innorate mai frumoase,poate as fi alta,imi doresc sa fiu alta,am ajuns sa fiu inchisa in mine,nu vreau sa traiesc din nou din banalele mele amintiri cand stiam sa zambesc si totul era ca un joc,care la ceva timp trebuia sa se repete...Nu mai vreau asta,vreau  un zambet adevarat,imi doresc ca cineva sa poata sa faca asta....